Ai auzit vreodată de dragul meu ISUS,
Care-a murit pe cruce de dorul tău străpuns... ?
O, cine auzit-a cu-adevărat de El
N-a mai rămas același... Nici viața lui la fel... !

E-un Nume se pătrunde ca sabia pe viu... !
Și-un altul să străpungă aidoma nu mai știu... !
Nici altul să-nfioare asemeni iadul tot... !
Nici altul să-l învie pe-acela veșnic mort... !

ISUS e Nume vrednic de Slavă în etern,
Căci a învins păcatul și tragicul blestem... !
Ca vuietul de ape mulțimile vuiesc,
Căci toți rostesc cu lacrimi un Nume ce-l iubesc...

Și stelele Îl cântă... și-oceanele-n străfund...
Și bucuria laudei niciunele-și ascund...
Cu mâinile întinse cu munții la un loc,
Pe Tine... doar pe Tine Te cerem noi cu foc... !

Cu imnul de balenă și țipătul de uli,
Noi ne-am unit cântarea slăvitei Tale culmi...
Cu orice respirare pe Tine Te chemăm:
ISUS... ISUS... și-n inimi ca una lăcrimăm...

Căci le-a unit într-una Iubirea Ta de jar,
Asemeni să iubească prin Dulcele Tău Har...
Pe-oricine să întrebe c-un dor departe dus:
Ai auzit vreodată de dragul meu ISUS... ?

Amin.